C9 p2

IN loc sa fac antrenamentul de 2-3 ani si sa sar peste el m-am hotarat sa  il fac mai scurt :) .
A doua zi m-am intalnit cu David
                         *
-NU POT! spun eu rosie la fata de furie
-Ba poti numai ca nu vrei, nu te mai comporta si icerca.
Dupa ce mai incerc o data: inspir adanc, imi canalizez puterea, caut globul multicolor imi imaginez ca sunt langa el  il ating, il las sa ma cuprinda, m-a imaginez un tigru apoi inspir si expir si si....... DA! am reusit
-Ai vazut ca poti imi spune David fericit
Dupa ce ma schimb la loc in om strig fericita:
-Da am reusit nu imi vine sa cred
Cand il vad asa fericit imi vine sa il sarut cu parul ala ciufulit intenionat...
-Acum hai sa incercam materializare, imi intrerupe el gandurile
-Sper sa fie usor ca eu vreau sa invaz cum sa imi  culoarea ochilor, spun eu facand cu ochiul.
-Aia e mai greu. spune el rusinat
-Nu cred, spun privindul in ochi zambind usor
-Bine dar mai incolo . spune apoi atingandu-ma si apoi dandu-se in spate rapid, apoi culoarea ochilor incepand sa se schimbe in albastru deschis pentru moment si apoi revenind la normal.
-Uite la asta ma refeream, spun eu  după care el privindu-ma serios pentru un moment si apoi chicotind, bine, bine, renunt eu la ideie.
-Sa incepem, trebuie sa iti imaginezi acel lucru, sa il simti gustul, greutatea, forma sa crezi ca il ai in mana/fata, spunand asta  facea si pasii apoi in cateva clipe in mana lui aparu un latisor in forma de inima roz si mi-o intinse, scuze ca e roz, dar e singura culoare.
-Dar pentru ce e? intreb aratand spre lant
-Pai e pentru a te transforma mai usor.
-Toata lumea primeste asta.
-Nu chiar doar incepatorii si apoi ni-l inapoiati. spune scarpinandu-se in crestetul capului
-Multumesc, pot sa incerc sa materializez si eu ceva?
-Sigur!
Am urmat pasii  spusi  de el si apoi am gasit in mana un ceas pe care fericita i-l intind.
-Daca tot facem cadouri...
-Multumsc, chiar nu...
-Serios, l-am oprit eu, ai  vazut ca nu am facut nimic, plus ca il meriti esti un profesor foarte bun, apoi telefonul in suna.
-Scuza-ma! spuse el apasand apasand pe butonul verde. Buna , spune telefonului.
Era o voce de fata care il saluta inapoi si il ruga sa se grabeasca la intalnire(de cand sunt metamorf simturile mele s-au dezvoltat)
-Scuze vin acum, pa! spune el grabi. Scuze trebuie sa plec, imi spune mie.
Cea ce ma bucura e  ca si-a pus  ceasul la mana. Ca sa mai repet m-am transformat intr-un porumbel si am zburat spre casa(chiar daca nu era departe)
Dar nimeni nu era acasa...