marți, 27 martie 2012

Concurs #3

                                       Da exact,  CONCURS!!!

                                                am tinut cont de ce ati vrut voi

EDIT
Numele cartii este Uratii de Scott Westerfeld. Eu am aceasta carte si am zis ca poate o vreti si voi. Nu uitati  aceasta librarie online are si cati in engleza.
Ok si acum...
Trebuie sa imi trimiteti un mail in care sa descrieti o lume distopica sau despre o iubire de inceput de primavara sau sa scriet si sa spuneti de la ce editura este cartea si cate volume sunt  si GFC-UL si compunerea. Cei care se inscriu trebuie sa lase un comentariu la aceasta postare(poate avea doar un cuvant)
Sa recapitulam, pentru a putea castiga Uratii de Scott Westerfeld trebuie sa trimiteti un mail la adresa apy_blog@yahoo.com cu o compunere de minim 20 de randuri max cate vreti voi in care sa descrieti/aratati o lume distopica sau despre o iubire de inceput de primavara , sa spuneți de la ce editura este cartea, cate volume sunt (optional) si GFC-ul, iar la aceasta postare sa lasati un com, daca nu faceti toate astea nu veti intra in cursa. Daca un raspuns nu este corect acel participant nu v-a intra in cursa! Compunerea cea mai originala si mai frumoasa va castiga, eu voi juriza pentru a nu auzi comentarii de genul:" Nu e corect, s-a dus si s-a milogit la o mie de oameni sa o voteze." In caz ca nu pot alege intre doua primul comentariu la o postare indicata v-a castiga.
Concursul se termina pe data de 8 aprilie, IAR PE 8-9 voi anunta castigatorul care v-a avea o zi la dispozitie sa trimita datele.
Succes tuturor!

luni, 26 martie 2012

Eternal Starling


Cât timp te-a căutat pe tine sufletul pereche?  
         
“Love is the emblem of eternity. It confounds all notion of time, effaces all memory of a beginning, all fear of an end.” - Madame de Staël
O dragoste atât de puternică, încât nici eternitatea nu îi poate despărţi.

Evie Starling a trăit o viaţă relativ lipsită de evenimente ca ieşind cu prietenii, bârfind despre băieţi, şi conducând Mustangul ei din 1966. Toate acestea se schimbă atunci când pentru a începe facultatea se mută în Gunnison, Colorado, şi cunoaşte doi bărbaţi misterioşi.
De-a lungul secolelor, Alex Night şi Emil Stone au tânjit după Evie - dar fiecare are motivele lui pentru care a aşteptat să fie cu ea. Când ambii bărbaţi pretind că sunt sufletele ei pereche şi îi povestesc despre trecutul de necrezut, Evie află că nu e persoana care credea că e.
În curând, Evie se va trezi în mijlocul unei bătălii vechi de secole dintre Societatea Amaranthine - protectorii sufletelor, şi Rezistenţa Daevos - cei care distrug sufletele. Cu un trecut pe care nu-l înţelege şi un viitor în care pericolul tot creşte, Evie trebuie să decidă în cine poate avea încredere. Dar Alex şi Emil nu sunt singurii care o vor pe Evie, iar sufletul ei e pe cale să devină frânghia de legătură într-un război de.. însuşire a lui.

sâmbătă, 24 martie 2012

PLS VOTE

http://sabinna.wordpress.com/2012/03/24/concurs-frenezia-si-paranormal-partea-a-ii-a/
LA CADAR ANDREEA  va rogggg un vot pls pls si daca aveti nevoie de un vot vi-l dau si eu ;)

joi, 22 martie 2012

CÂND JOCURILE NU SUNT CE PAR A FI…


ADEVĂR SAU PROVOCARE, volumul 2 din seria Jocul minciunii de SARA SHEPARD
Cum ar fi dacă ai simţi că viaţa îţi este ameninţată?
Ce-ai face ca să te salvezi?
Ai fi în stare să te dai drept altcineva?
Niciodată nu spune niciodată!
Viaţa mea perfectă era o minciună.
Acum aş face orice ca să dezvălui adevărul.
Până nu demult, aveam tot ce-şi poate dori o fată: prieteni extraordinari, un iubit superdrăguţ, o familie iubitoare. Dar niciunul din ei nu ştie că am dispărut – că sunt moartă. Ca să rezolve misterul morţii mele, sora mea geamănă pierdută cu mult timp în urmă, Emma, se dă drept mine. Doarme în camera mea, poartă hainele mele şi-i numeşte pe părinţii mei Mama şi Tata.
Iar ucigaşul meu îi urmăreşte fiecare mişcare.
Îmi aduc aminte foarte puţine lucruri despre viaţa mea, numai câteva flash-uri, aşa că nu pot decât s-o urmăresc pe Emma, care încearcă să afle cum şi unde am dispărut.
Dar cu cât sapă mai adânc, cu atât mai mulţi suspecţi găseşte. Se pare că eu şi prietenele mele jucam o mulţime de jocuri – jocuri care distrugeau vieţile altora. Oricine ar fi putut dori să se răzbune… şi să ne vadă pe mine – şi acum şi pe Emma – moarte.
Cartea are 320 de pagini, formatul 13 x 20 cm, este cartonată fără supracopertă si costă 39,90 lei, preţ de listă. La precomandă beneficiaţi de reducerea de 25% si de transport gratuit.
Sunteţi provocaţi să nu rataţi al doilea volum din Jocul minciunii, noua serie fascinantă scrisă de autoarea bestsellerului Micuţele mincinoase.
Se anunţă răsturnări de situaţie spectaculoase!
SĂ CONTINUE JOCUL MICIUNII!
ADEVĂR SAU MINCIUNĂ? 
Pentru cele mai proaspete bârfe, noutăţi şi secrete, vizitaţi site-ul www. lyinggame.com
Trailerul serialului Jocul minciunii, produs de ABC Family:

ÎN FINAL, TOTUL CONTEAZĂ


CELE TREISPREZECE MOTIVE de Jay Asher, o carte-eveniment, în curând la LEDA
Prima dragoste a lui Clay Jensen îşi înregistrează ultimele cuvinte…
Clay Jensen se întoarce acasă de la şcoală şi găseşte pe verandă un pachet ciudat, adresat lui. Înăuntru descoperă mai multe casete înregistrate de Hannah Baker – colega lui de care era îndrăgostit –, care s-a sinucis cu două săptămâni în urmă.
Vocea lui Hannah îi dezvăluie că există treisprezece motive pentru care a decis să-şi pună capăt vieţii. Clay este unul dintre ele. Dacă va asculta casetele, va afla şi de ce.
Clay îşi petrece noaptea străbătând oraşul, cu Hannah pe post de ghid. Devine martor la durerea ei şi află adevărul despre el însuşi – un adevăr pe care nu şi-a dorit niciodată să îl înfrunte.
„Totul contează”, susţine Hannah şi explică apoi cum s-a înlănţuit totul, cum bulgărele de zăpadă a devenit din ce în ce mai mare, cum zvonurile împotriva cărora n-a reuşit să lupte s-au tot înmulţit până ce a simţit că nu mai poate face faţă.
Cele treisprezece motive este, cu siguranţă, un roman care te pune pe gânduri şi care te va face să-i priveşti cu mai multă atenţie pe cei din jur. Vei înţelege de ce cuvintele pot să doară mai mult decât crezi, dar şi – alese cu grijă – să aline.
Iar, în final,  când vei închide cartea – pe care o vei urî sau iubi, dar lectura ei nu te va lăsa indiferent – şi vei trage linie, vei descoperi, paradoxal, o minunată pledoarie pentru viaţă – treisprezece motive pentru care e frumoasă şi merită trăită.
Roman tradus până în prezent în 32 de limbi
  • Bestseller New York Times şi Publishers Weekly
  • Distins cu California Book Award
  • Inclus de YALSA (Young Adult Library Services Association) din SUA pe lista Celor Mai Bune Cărţi pentru Tineri
  • Finalist în competiţia Original Voices organizată de Borders
  • Selectat de Barnes & Noble în Top 10 al Celor Mai Bune Cărţi pentru Tineri
  • Nominalizat de International Reading Association la categoria Young Adults’ Choices
  • Nominalizat de Chicago Public Library la categoria Cele Mai Bune Cărţi
  • Nominalizat de Association of Booksellers for Children din SUA la categoria Cele Mai Bune Cărţi
  • Selectat de Chicago Public Library pe lista Celor Mai Bune Cărţi
  • Recomandat de editorii de la Kirkus Reviews
  • Recomandare Book Sense Pick
În curând, un film produs de Universal Studios, având-o în rolul principal pe Selena Gomez.
„Cele treisprezece motive este deopotrivă mister, elogiu şi sărbătoare. De douăzeci-treizeci de ori am închis cartea când o propoziţie, o imagine sau un dialog erau prea frumoase sau prea dureroase. Dar, cuprins de teamă şi curiozitate, mă întorceam mereu la această carte extraordinară. Şi ştiu că, în anii ce vor veni, mă voi întoarce adesea la ea.” – Sherman Alexie
„Din când în când, dai peste o carte pe care nu ţi-o poţi scoate din minte, una la care trebuie să te întorci în grabă dacă eşti nevoit să o laşi din mână din vreun motiv anume. Cele treisprezece motive este una dintre acele cărţi şi numărul unu pe lista mea de lecturi obligatorii.” – Ellen Hopkins
„Un strălucit roman de debut, care îi va face pe cititori să simtă remuşcări faţă de Hannah, vină faţă de Clay şi speranţă faţă de lecţia stăruitoare a romanului.” – Bookazine
„Pleacă de la o premisă foarte inteligentă, are o voce narativă puternică şi reuşeşte perfect să întreţină suspansul. N-o veţi putea lăsa din mână. Jay Asher este un excelent povestitor.” – Chris Crutcher
„Durerea lui Hannah este sfâşietoare prin concreteţea ei, iar cititorul este aruncat într-o lume în care totul se leagă într-o complexă, dar brutală ţesătură de evenimente, oameni şi locuri. Asher a creat un fascinant studiu de personaj şi pătrunde cu o privire sfredelitoare în sufletul unui om care ar face această alegere nefericită. Un debut strălucit şi fascinant al unui nou autor talentat.”– Kirkus Reviews
„Dacă anul acesta aveţi ocazia să citiţi doar o singură carte, aceea ar trebui să fie Cele treisprezece motive. Este tristă, minunată, sfâşietoare şi plină de speranţă în acelaşi timp…” –Teens Read Too
Cartea va avea 320 de pagini pe formatul 13 x 20 cm, va fi cartonată (fără supracopertă) şi va costa 39,90 lei, preţ de listă. La precomandă, veţi beneficia de reducerea de 25% şi de transportul gratuit.
JAY ASHER s-a născut în Arcadia, California, şi a crescut într-o familie care i-a încurajat toate talentele, de la cântatul la chitară la scris. A lucrat ca bibliotecar şi librar înainte de publicarea romanului său de debut, Cele treisprezece motive, care a ajuns pe lista de bestselleruri a publicaţiilor New York Times şi Publishers Weekly şi a fost tradus până în prezent în 32 de limbi.
Pentru mai multe informaţii despre carte şi autor, accesaţiwww.thirteenreasonswhy.com şi jayasher.blogspot.com

Precomanda

http://www.ledabooks.ro/Evernight/
Precomanda Evernight cu 25% reducere si transport gratuit

TOATĂ LUMEA O FACE (SAU NU?)


CLUBUL V de Kate Brian – ediţie de buzunar distribuită pe 10 aprilie 2012 cu revista Bravo
„Sex and the City în ediţie de liceu!” – Kliatt
Când Victoria Treemont, cea mai respectată locuitoare din Ardsmore, Pennsylvania, moare, lasă în urmă o bursă de 160 000 de dolari care urmează să zguduie mica lume a elevilor liceului din oraş. Căci cerinţa cea mai importantă este ca acela care o va obţine să fie „un exemplu de puritate a sufletului şi a trupului”. Iar toată lumea pare să fie de acord că asta nu poate însemna decât un singur lucru: că elevul/eleva care primeşte bursa trebuie să-şi dovedească fidelitatea faţă de marea „V”.
Într-un efort de a-şi proclama „puritatea” în faţa întregii şcoli, Mandy înfiinţează Clubul Virginităţii.  Prietenele ei sunt de acord că un club social este o idee grozavă, dar să fie de acord şi cu păstrarea marii „V” până la absolvire pare să fie o cu totul altă problemă. Pentru că fiecare ascunde câte un secret. Ceva important!
Iar secretele lor le-ar putea costa mult mai mult decât o simplă bursă…
„Foarte amuzant, cu un final fericit!” – MIZZ
„Un basm frumos cu o formă modernă – pentru prinţesele de pretutindeni!” – THE SUNDAY TIMES
Cartea va avea 368 pagini, formatul 10,5 x 17,5 cm, iar preţul revistei Bravo plus Clubul V va fi de 10,99 lei.
KATE BRIAN este pseudonimul literar al lui Kieran Scott (n. 1974), scriitoare americană cunoscută pentru cărţile sale de succes pentru tineri, precum şi pentru romanele chick-lit. Celebritatea i-a adus-o seria Private, devenită bestseller New York Times şi USA Today, urmată de spin-off-ul Privilege. Printre cele peste douăzeci şi cinci romane ale autoarei se mai numără Sweet 16Fake Boyfriend, The Princess and the PauperThe Book of Spells, precum şi o serie de cărţi publicate sub nume propriu sau sub pseudonimul Emma Harrison (actorii ei preferaţi fiind  Emma Thompson şi Harrison Ford). 
Născută în Montvale, New Jersey, Kate Brian a absolvit Universitatea Rutgers cu  o licenţă în engleză şi jurnalism. Timp de patru ani a lucrat ca redactor, după care şi-a dedicat tot timpul scrisului. Locuieşte în New Jersey, împreună cu soţul şi fiul ei.
Pentru mai multe informaţii, puteţi accesa www.privatetheseries.com

luni, 19 martie 2012

INTERVIU CU VERONICA ROTH


Are 22 de ani și deja a cucerit lumea, cu Divergent, primul volum al unei trilogii distopice apărute la editura Leda. La sfârșitul acestei primăveri va apărea Insurgent, cel de-al doilea volum, iar prima carte este deja în curs de ecranizare. Ce și-ar mai putea o scriitoare atât de tânără? Descoperiți răspunsul Veronicăi Roth în acest interviu exclusiv pentru BookMag:

Cum şi de ce ai început să scrii, a existat un anume factor declanşator?
Am început să scriu pentru că am decis că eram prea mare ca să imaginez poveşti în curtea din spatele casei. Apoi am descoperit că puteam crea acele lumi imaginare în scris. Cred că eram în clasa a cincea sau a şasea când am început. Încerc să-mi urmez curiozitatea. Asta am făcut cu Divergent ─ am fost curioasă în privinţa fobiilor şi cum pot fi tratate, şi faptul că am aflat despre asta m-a ajutat să imaginez procesul de iniţiere din facţiunea Neînfricarea. În prezent, mă interesează aurora boreală şi organizarea socială a furnicilor. Habar n-am cum şi-ar putea găsi locul aceste lucruri într-o carte, dar nu-mi fac probleme ─ pur şi simplu caut să aflu ce mă interesează, scriu despre lucrurile la care se întoarce mintea mea, şi apoi văd ce se întâmplă.

De unde te inspiri?
Dintr-o mulţime de locuri. Ascult muzică, citesc. Dar am descoperit că cea mai mare parte a ideilor pentru personaje şi poveste vine din surse mai ciudate ─ Divergent, de pildă, incorporează, printre altele, ceea ce învăţam la vremea respectivă la psihologie (în mare parte despre terapia cognitiv-comportamentală), ce studiam la orele de engleză (romanele despre ieşirea din adolescenţă) şi lucrurile cu care mă luptam spiritual în acea perioadă (încercând să fac ceea ce trebuie, nereuşind în mod constant, şi întrebându-mă care sunt implicaţiile spirituale ale acestui fapt). Uneori incorporez aceste surse ciudate în mod conştient, iar alteori ele îmi pătrund în minte fără să-mi dau seama, dar nu pot fi inspirată dacă nu absorb informaţii şi observaţii despre lumea din afara paginilor scrise.

Ai crezut dintotdeauna că menirea ta era să scrii literatură pentru tineri sau e vorba doar de povestea aceasta?
Am descoperit că cele mai multe dintre personajele care mă atrag au mai puţin de 18 ani. Există ceva fascinant la această vârstă ─ când eşti suficient de mare ca să iei singur decizii, dar nu suficient de experimentat ca să ştii ce să alegi. Fiecare luptă pare o chestiune de viaţă şi de moarte pentru că este perioada în care te formezi, în care devii ceea ce eşti. Aşadar, personajele, mai degrabă decât altceva, sunt cele care mă determină să scriu literatură pentru tineri. E posibil ca într-o zi asta să se schimbe, dar nu mă bazez pe acest fapt.

Ce te-a atras către distopie? Dacă distopia e „noul modă literară“, cum crezi că va evolua literatura pentru tineri?
Întotdeauna mi-a plăcut genul distopic. Prima mea întâlnire cu el a fost prin The Giver a lui Lois Lowry, o carte plină de forţă, apoi 1984 a lui George Orwell şi Minunata lume nouă a lui Huxley. Dar niciodată nu mi-am spus: vreau să scriu o carte distopică pentru tineri. Când scriam Divergent, nu ştiam că asta era. Eu doar aveam povestea asta în minte, lumea asta şi personajul ăsta, şi s-a întâmplat să ajungă pe piaţă la momentul potrivit. Nu pot să prevestesc cum va evolua literatura pentru tineri, dar prevăd mult mai mult SF, pe lângă distopii, şi sunt foarte încântată şi fericită pentru asta. Sper că aşa va continua!

Divergent poate fi interpretat în multe feluri: politic, filosofic şi spiritual. Când ai început să scrii, era un anume mesaj sau o temă pe care ai vrut s-o transmiţi?
Cred că e mult prea uşor să fii dur sau moralizator dacă vrei să comunici un mesaj într-o carte, aşa că nu o fac. Pentru mine, cel puţin, cărţile pe care le scriu reprezintă doar o explorare a lucrurilor la care mă gândesc, iar speranţa mea e că ele îi vor face pe oameni să se gândească la aceleaşi lucruri. Ceea ce am vrut să explorez în Divergent este natura umană şi felurile în care ne perverteşte cele mai bune intenţii, şi, pe de altă parte, cum în mijlocul haosului pot să apară oameni care fac bine. M-am întrebat ce înseamnă să fii moral, integru ─ mai precis, ce înseamnă să fii curajos ─ şi dacă asta e într-adevăr important. Iar dacă nu e, atunci ce e? Astea sunt întrebările mele. Sper că și cititorii au întrebările lor.

Tris e un personaj cu o voinţă foarte puternică.  A fost uşor sau greu de creat? Aveți ceva în comun?
Cu Tris, am păstrat un echilibru ­între a o înţelege ─ ca să pot scrie uşor din perspectiva ei ─ şi a nu o înţelege ─ pentru a fi motivată să aflu mai multe despre ea. Au existat momente în cursul poveştii când a făcut lucruri la care nu mă aşteptam şi nici nu voiam ca ea să le facă, şi acele momente au fost dificile. Uneori încercam să scriu povestea într-un mod diferit, dar era ca şi cum ea nu m-ar fi lăsat. Întotdeauna trebuia să mă întorc la ceea ce ar fi ales Tris,  fie că era o alegere bună sau una proastă.
Tris şi cu mine avem o mulţime de lucruri în comun. Amândouă ne simţim stângace în societate, suntem cam prea serioase pentru binele nostru, tindem să fim directe şi categorice, amândouă simţim nevoia copleşitoare de a ne înfrunta temerile. Ea e mai curajoasă decât mine, dar eu am ceva mai multă compasiune. Cred că mă ajută să înţeleg unele lucruri despre mine, dar în acelaşi timp este suficient de diferită pentru ca eu să consider că fiecare hotărâre pe care o ia e o nouă descoperire.

În cursul scrierii romanului, ţi-ai dat seama că te ataşezi mai mult de un anume personaj? Şi invers, ai descoperit că vreunul te irită?
Există câteva personaje pe care am ajuns să le îndrăgesc. Four, instructorul lui Tris, e unul dintre ele, pur şi simplu pentru că  eu simţeam că el a avut o viaţă personală dincolo de ceea ce vedea Tris, cu un trecut pe care ea a reuşit să îl descopere pe măsură ce acţiunea înainta. Chiar şi atunci când nu era în preajma lui Tris, simţeam că ştiu ce face, prin urmare era foarte real pentru mine. Dar în afară de Four, îmi plac adversarii. Eric, de pildă, este groaznic, şi asta îmi place grozav. La fel e şi cu Peter. Singurele personaje care mă irită sunt cele pe care le stăpânesc cu greu, aşa că m-am simţit frustrată în cazul lui Caleb, fratele lui Tris, şi al lui Will, amicul ei. Dar după ce m-am gândit mai bine la povestea lor, am ajuns să-i plac mult mai mult.

Drepturile de ecranizare ale primei cărţi au fost achiziţionate înainte să începi să scrii celelalte două volume ale trilogiei. Faptul că îţi vei vedea personajele prinzând viaţă pe ecran a schimbat firul poveştii? Ai început să scrii mai cinematic?
Ştii, cred că acesta este felul în care scriu eu în mod obişnuit. Cred că uneori ne imaginăm cum se desfăşoară acţiunea, împrejurimile ─ toate lucrurile la care oamenii se gândesc atunci când se face un film, şi pe urmă doar le aştern pe hârtie, aşa că de fapt nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Cred că ar fi fost diferit dacă distribuţia ar fi fost stabilită în timp ce eu scriam, pentru că atunci nu aş fi reuşit să separ actorii de personaje, dar acum totul e încă în imaginaţia mea. Nu cred că ar fi îngrozitor, dar aş prefera să păstrez cărţile aşa cum sunt, să nu devină încă ceea ce se întâmplă în lumea reală, ci doar ce se întâmplă în lumea mea imaginară.

Am fost foarte impresionată de Divergent, pentru că ai reuşit atât de multe într-o singură carte ─ şi laInsurgent miza este mai mare.  E mai greu să scrii o a doua carte?
Mulţumesc! Cu siguranţă, e mai greu să scriu a doua carte. Am scris prima carte fără să ştiu dacă aveam să las pe cineva să o citească, aşa că m-am simţit suficient de relaxată să mă pot amuza şi să nu mă grăbesc ca să fac greşeli imense. Cu a doua, mi-am impus singură anumite constrângeri, pentru că ştiam că va fi citită. Mi-a luat mult timp ca să-mi dau seama cum să îndepărtez acele constrângeri şi să mă simt liberă să scriu ca înainte. Din fericire, se pare că mi-am regăsit acea libertate.

Perspectiva ta actuală de adult sau perspectiva de adolescent este cea care a dus la crearea facţiunilor? Cine crezi că s-ar potrivi mai uşor unor categorii în societatea noastră contemporană ─ adolescenţii sau adulţii?
Mai degrabă decât vârsta, alte aspecte ale identităţii mele se leagă de facţiuni. Sistemul facţiunilor reflectă convingerea mea despre natura umană ─ că putem transforma chiar şi ceva bine intenţionat precum virtutea într-un ideal sau un lucru malefic. Şi că virtutea ca scop în sine este inutilă pentru noi. Am petrecut o mare parte a adolescenţei încercând să fiu pe cât de „bună” era posibil, pentru a-mi dovedi valoarea oamenilor din jurul meu, mie însămi, lui Dumnezeu, tuturor. Doar acum îmi dau seama că nu sunt în stare să fiu cu adevărat „bună“ şi că motivele mele pentru a căuta să obţin virtutea sunt cele care necesită o rectificare, mai degrabă decât purtarea mea.  Într-un fel, Divergent este redarea în scris a acestei înţelegeri a mele ─ toată lumea în societatea lui Beatrice consideră că virtutea este scopul, soluţia finală. Eu cred că asta este puţin deformat. În adâncul inimii toţi iubim şi în acelaşi timp urâm categorisirile ─ ne place să avem un control deplin asupra propriilor identităţi, dar urâm să fim restricţionaţi ─ şi niciodată nu le-am iubit şi le-am urât mai mult decât atunci când eram adolescentă. Aşadar, deşi auzim o mulţime de lucruri despre găşti de liceu, eu cred că adulţii se clasifică între ei la fel de des, doar că în feluri mai subtile. Asta e o tendinţă periculoasă, care începe în adolescenţă.

Ce autori, cărţi sau idei te-au influenţat?
Oh, Doamne, multe! Cărţi: The Giver de Lois Lowry, Minunata lumea nouă a lui Aldous Huxley, 1984 de George Orwell, Ender’s Game de Orson Scott Card, Dune de Frank Herbert, seria AnimorfiHarry Potter, orice de Flannery O’Connor (are un fel incredibil de a te face să urăşti un personaj şi pe urmă să-ţi dai seama că semeni cu el)… aş putea continua la nesfârşit.
Idei: Psihologie! Terapia de expunere, experimentele Milgram privind acordul de supunere în faţa unei autorităţi, tulburările de anxietate, fobiile, dinamica de grup. Credinţa îmi modelează felul în care văd lumea, aşadar în mod inevitabil îmi modelează scrisul, dar asta nu e ceva intenţionat. Conceptul de monomit (am învăţat despre el în clasa a şasea şi nu l-am uitat niciodată). Şi idei de scris: majoratul, influenţa personajelor. O să mă opresc aici.

Ce carte citeşti acum şi cum te-a influenţat ─ dacă a  făcut-o?
Tocmai am terminat  Imaginary Girls de Nova Ren Suma, pe care aş numi-o „contemporană cu o întorsătură paranormală” sau ceva în genul ăsta. Este despre o fată a cărei soră are un soi de magnetism foarte puternic în interiorul unui anume oraş, şi cum dragostea dintre ele distruge unele lucruri şi reface alte lucruri. A fost plăcut să citesc o carte cu adolescenţi care vorbeşte despre două surori în loc de romance. Este genul acela de carte care te face să îndrăgeşti un personaj şi apoi să urăşti acelaşi personaj  şi pe urmă să-l iubeşti din nou ─ asta dovedeşte că oamenii nu sunt doar buni sau răi, ci undeva la mijloc. Imaginary Girls mi-a dat mult de gândit, iar stilul a fost minunat, un lucru care îmi place întotdeauna.
Am mai citit recent The Near Witch de Victoria Schwab. O să încep The Scorpio Races de Maggie Stiefvater. Sunt la jumătate cu The Cloister Walk de Kathleen Norris. Şi abia aştept să citesc The Pledge de Kimberly Derting.

Copilăria ţi-a influenţat scrisul?
Când eram mică, mama mea îmi citea în fiecare seară, aşa că aş putea spune că de acolo a început dragostea mea pentru cărţi. Şi, dacă mă plângeam vreodată că eram plictisită, mama mea spunea: „plictiseala e interzisă“, aşa că bănuiesc că s-ar putea spune că regulile casei noastre cereau să fiu creativă. Dar a funcţionat, pentru că ieşeam afară în fiecare zi şi inventam lumile şi scenariile alea complicate, iar când am crescut prea mare ca să mă mai joc de-a imaginatul, am început să aştern totul pe hârtie. Bună treabă, mami!

Spune-mi câteva dintre cărţile tale preferate. Crezi că influenţa lor se regăseşte în Divergent?
Unele dintre cărţile mele preferate m-au influenţat în Divergent, altele nu. Gilead de Marilynne Robinson şiWise Blood de Flannery O’Connor, de exemplu, probabil că nu. Dar 1984 de George Orwell, Ender’s Game de Orson Scott Card, The Giver de Lois Lowry? Absolut! M-au ajutat să-mi dau seama ce îmi place şi ce nu în science-fiction şi m-au făcut să înţeleg cât de departe pot merge cu povestea ─ Ender’s Game, de pildă, nu se fereşte niciodată de partea mai întunecată a naturii umane, şi eu am încercat să imit asta.

Ai locuit în Europa, cum te-a influenţat această experiență? (în toamna lui 2011 Veronica Roth a stat o vreme în Cluj-Napoca – n.r.)
Cred că a contat, deşi e puţin cam prea devreme ca să-mi dau bine seama ─ ştiu că pe mine personal m-a influențat în mai multe feluri, şi sunt sigură că îmi va afecta şi scrisul. Ceea ce am scris aici a fost mai profund şi mai sigur de sine, ceea ce e ciudat, căci eu mă simt atât de nesigură în această ţară. Poate că prezenţa mea în România m-a făcut să-mi dau seama că, deoarece sunt atât de multe lucruri pe care nu le înţeleg ─ limba română, limba maghiară, cum e să fii dintr-o ţară care încă nu şi-a revenit pe deplin dintr-un regim comunist cumplit ─ pot să fiu sigură de lucrurile pe care le înţeleg, care sunt poveştile şi personajele mele, şi… limba engleză.
 
Free Website TemplatesFreethemes4all.comFree CSS TemplatesFree Joomla TemplatesFree Blogger TemplatesFree Wordpress ThemesFree Wordpress Themes TemplatesFree CSS Templates dreamweaverSEO Design