Nu știu câți dintre voi mai sunt pe aici, dar vreau să anunț că o să lipsesc 2 săptămâni căci voi fi plecată în altă țară. Probabil când mă întorc vor fi ceva recenzii, sper să mai fie cineva care să-mi ducă dorul... Glumesc. Ok, sper să fi avut un Paște grozav și un week-end și mai bun!
Pentru cei interesați, o puteți comanda de aici. Cartea a apărut la Editura TREI.
SUPRAVIEŢUIREA ESTE DOAR ÎNCEPUTUL
O fată trebuie să facă o alegere cumplită. Părinţii ei? Morţi. Fratele ei? Bolnav. Salvarea? Este posibilă... Cu preţul de a fi altcineva! În cine poate să aibă încredere? În nimeni.
Îmbinând literatura science-fiction cu o viziune fantasy asupra viitorului, Startersreprezintă un debut de senzaţie, în care miza e tot mai mare pe măsură ce suspansul creşte. The Los Angeles Times
Bine aţi venit într-un Los Angeles al viitorului! Un război biologic a decimat populaţia de vârstă medie. Au supravieţuit doar cei care apucaseră să fie vaccinaţi: tinerii şi bătrânii. Callie, în vârstă de şaisprezece ani, descoperă Banca de Corpuri unde adolescenţii îşi închiriază trupurile adulţilor înstăriţi ce îşi permit luxul de a redeveni tineri. Dar neurochipul ei funcţionează greşit, iar Callie ajunge să afle lucruri pe care nu trebuia să le ştie şi ia cunoştinţă de planul diabolic al Băncii de Corpuri...
Aducând în discuţie subiecte legate de societate, ideea de proprietate şi separarea dintre corp şi minte, thrillerul Lissei Price prezintă dozajul perfect de tensiune, personaje credibile şi scene profund emoţionante. Publishers Weekly
După războiul biologic populația s-a micșorat simțitor, supraviețuind doar cei vaccinați, adică tinerii și bătrânii (și bineînțeles persoanele ”importante” cu mulți bani). Printre supraviețuitori se numără și Callie, dar și fratele ei mai mic care este bolnav. Aceștia trăiesc cu greu în această lume în care Starterii (adică cei tineri) nu au șanse mari de supraviețuire.
Callie rămâne fără bani sau medicamente pentru fratele ei, așa că ia o decizie drastică, se alătură donatorilor de la banca de corpuri, Destinații Splendide, unde adolescenții disperați și fără alte soluții, apelează, închiriindu-și corpul unor Enderii (cei bătrâni) bogați ce își doresc șansa de a fi din nou tineri. Deși totul merge bine la început, la ultima închiriere (pe care ar primi o suma mare de bani, ce i-ar ajuta pe ea și fratele ei) apar probleme grave...
“Oare Cenușăreasa s-a gândit vreodată să-i mărturisească adevărul prințului în seara când s-a bucurat de frumoasa ei rochie de bal? Oare s-a gândit măcar să-i spună, știi, prințe, caleașca nu-i a mea, de fapt sunt o biată slujnică, murdară și descultă, care beneficează de o perioadădeterminată de fericire? Nu. Ea și-a exploatat momentul de grație. Iar apoi a dispărut în tăcere după miezul nopții.”
Îmi aduc aminte că atunci când eram mică, îmi doream mult să ajung mare, presupun că și cei mai învârsta își doresc să fie din nou tineri, să trăiască mai mult, dar în universul creat de Lissa Price, bătrânii fac asta mai mult din lăcomie și ca să profite de bieții copii (adică acești Enderii știu că nu e legal ce face banca de corpuri și știu și situația copiilor, oarecum și totuși nu fac nimic).
Când am văzut cartea eram foarte entuziasmată de ideea unei noi distopii, sunt mare fană a genului, și mi s-a părut foarte originală ideea. Acest mod de a fi ”păpușa” umană a cuiva, ideea ca cineva să iți controleze corpul, în timp ce tu nu ești conștient de ce se întâmplă, e înfricoșătoare și în același timp fascinantă.
Callie mi s-a părut un personaj puternic, matură dar în același timp și puțin copilăroasă (aici nefiind un lucru rău), îmi aduce aminte puțin de Katniss.
Cât despre copertă, am înțeles că autoarea a vrut să ne imaginăm pe noi înșine în Callie, astfel ea rămânând ”necolorată”, cât despre ochi, dacă îmi aduc bine aminte, când erau albaștrii arătau că înăuntrul corpului este altcineva; ea având doua culori, arată că în corpul ei se zbat două minți.
Stilul autoarei nu te lasă să te plictisești nici o clipă, cea ce e bine.
Bine, au rămas multe chestii nediscutate, dar sper ca autoarea să le explice în al doilea volum al duologiei.
”Nu auzisem niciodată pe nimeni să se plângă că ar fi avut creierul obez. Nimeni nu-și acuzase vreodată creierul că ar fi fost prea scund sau prea înalt, prea larg sau prea strâmt. Sau urât. Fie funcționa, fie nu, iar al meu funcționa foarte bine, mulțumesc!”
Notă:
Trailer:
Și tocmai ce am aflat (shame on me) că volumul doi e gata de ceva vreme și coperta arată super!
Per-total cartea mi-a plăcut și o recomand tuturor!
Am văzut chestiuța asta peste tot și am zis să o ciordesc și eu. Așa că iată Top 5 Wenesday...
Top 5 Wednesday este un tag care a circulat atât în blogosfera din străinătate, cât şi pe youtube. El constă în construirea unui Top 5, în fiecare miercuri, bazat pe o temă dinainte stabilită. El a fost creat (iniţial pe youtube) de un booktuber (gingerreadslainey-https://www.youtube.com/user/gingerreadslainey?feature=watch) şi a fost adus blogosfera din România de Pzzike (http://nervidetoamna.blogspot.ro/). Pentru mai multe detalii, o puteţi contacta pe Pzzike aka Crina, şi vă puteţi implica şi voi. Tema pentru săptămâna aceasta este:
Top 5 Old on Shelf
Așa, cred că ați înțeles că e vorba de cărți care tot stau și așteaptă să fie citite, numai că nu prea le bagi în seamă pentru că... nu prea ai motive, pur și simplu nu ai chef...
1. Păi, nu aruncați cu roșii, dar nu am terminat AV, a început să mă plictisească și să nu îmi placă așa mult și cred că de când am cumpărat-o, deci cam ultimele 2 volume sau 3, cine mai știe... Dar am ajuns la volumul 6, pe care nu l-am citit, din Giorgina Kincaid.
2. Mi-am cumpărat acum ceva vreme Paranormal, dar am tot uitat de ea și a cam rămas pe rafturi... Dar, am în gând să o citesc cât mai curând.
3. Adolescentul miop... dap, îl aveam în raft cumpărat de tata, dar se pare că o data cu ”Citește românește” o să am încă un motiv să-l citesc.
4. Ultima vrăjitoare din Transilvania (ambele volume)se pare că nu e și ultima carte necitită din rafturile mele... Tot vreau să mă apuc de ea dar nu reușesc... Of, și de când tot o voiam, dar nu știu ce s-a întâmplat când a ajuns acasă.
5. Tărâmul Întunericului,probabil că nici nu ați auzit de el, nici eu până noiembrie anu trecut. Treceam prin Carrefour și mă uitam liniștită la cărți și văd un ditamai raft cu cărți la 10 lei. Am zis să o cumpăr, pentru 10 lei... Am tot deschis cartea dar nu am reușit să o termin...
Cam asta a fost, îmi place acest top, e distractiv de făcut; cine vrea să îl ia, i-l dau cu plăcere. Vedeți că temele sunt stabilite, așa că ar trebui să le căutați, dar nu-i bai!
Voi ce carte tot încercați să citiți, dar nu reușiți?
Deci, tocmai am aflat de acest mini-club de carte, pe care ingenioasa Sayuki l-a inventat, și m-am gândit să împrăștii vestea. Ea a avut deja cuvintele acasă așa că o las pe ea să spună mai multe. "(...) Scopul e promovarea literaturii române, dar şi să schimbăm faţa înfricoşătoare şi respingătoare pe care o au în general cărțile semnate de autori români în concepția noastră, a tinerilor, cu una mai prietenoasă, să descoperim împreună că şi cârţile româneşti sunt frumoase şi că de cele mai multe ori doar şcoala şi profesorii sunt cei care ne fac să le respingem automat (...) " Ps: dacă sunteți interesați aici articolul complet!
Știu, știu...
Dar vreau să vă urez paște fericit (da nu pe iarba mea!)!
Glumă de sezon, ce să-i faci?
Bun, acum vreau să vă anunț că am să pregătesc niște recenzii, așa că aștept cu nerăbdare să fim din nou mai apropiați! Sper ca totul să revină la normal și să găsesc puterea de a reclădi blogul!
SUPRAVIEŢUIREA ESTE DOAR ÎNCEPUTUL
Îmi aduc aminte că atunci când eram mică, îmi doream mult să ajung mare, presupun că și cei mai învârsta își doresc să fie din nou tineri, să trăiască mai mult, dar în universul creat de Lissa Price, bătrânii fac asta mai mult din lăcomie și ca să profite de bieții copii (adică acești Enderii știu că nu e legal ce face banca de corpuri și știu și situația copiilor, oarecum și totuși nu fac nimic).
Deci, tocmai am aflat de acest mini-club de carte, pe care ingenioasa Sayuki l-a inventat, și m-am gândit să împrăștii vestea. Ea a avut deja cuvintele acasă așa că o las pe ea să spună mai multe. 
.png){kind=link}