Era inceputul verii(dupa o saptamana de vacana).Problema era ca nu ma baga in sema inteleg ca juca fotball cu Tabi si Marian,dar totusi putea sa mai vorbeasca si cu mine.Noroc ca mai aveam telefonul si vroia sa asculte muzica.Il priveam si ma gandeam de ce il plac,apoi mi-am dat seama ochii lui sarmul lui modul cum se purta cu mine ma faceau sa il strang in brate.Era singurul normal,mai diferit.Tabi si Marian ma "dezgustau"sa spunem asa.As fi vrut sa fiu cu el sa mergem langa Gradina Botanica sa il privesc sa ma imbratiseze sa stau in bratele lui.
Era normal sa zambesc cand se uita la mine?Vroiam doar sa vorbesc cu cineva de toate astea de fazele amuzante din anii anteriori si atunci a venit speranta mea...
2 pareri:
Am ramas fara cuvinte :((
cute:X and so sweet:X
Trimiteți un comentariu
Mă bucur că te-ai gândit să lași un comentariu, aștept cât mai multe păreri.
Citeşte. Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfîrşit de idei şi imagini. - Mihai Eminescu