C9 p4

Dupa ce am plecat de la școală am mers în locul unde ma gândeam mereu ce e de făcut locul unde mereu găseam răspunsurile de care aveam nevoie, locul de care se pare ca am cam... uitat.
Am ajuns destul de rapid pentru ca m-am transformat într-o pasare. Credeți-ma nimic nu se compara cu aerul care iți aluneca dedesubtul aripilor. M-am așezat ca de fiecare data pe banca "mea". Îmi amintesc perfect cu am găsit locul. Eram în clasa a 6-a și jucam vati-ascunselea cu niște prieteni prin apropiere și cum eu vroiam mereu sa fiu găsita ultima m-am îndepărtat și am ajuns aici în locul asta. Am scrijelit cu pana mea norocoasa numele meu "Jenny" și apoi "PP" (proprietate privata) și se pare ca oamenii au înțeles mesajul căci niciodată nu găseam pe nimeni in locul asta, pe banca mea... Nu am spus nimănui de acest loc.
M-am așezat, vântul imi mângâia fata iar soarele îmi ura un "bine ai revenit". Daca locul asta m-ar putea asculta le-as spune cât de schimbata sunt. Parfumul florilor din apropiere îmi invadează nasul, același miros pe care îl simteam de fiecare data când veneam aici. Niciodată nu am părăsit banca sa explorez mai mult, însă acum simțeam nevoia sa o fac.
M-am ridicat de pe banca privind locul, copacii erau în floare, am văzut "o mica ușa" făcută din flori și copaci. Un fel de cărare spre... ceva. Am pășit sfios spre acea "poarta" naturala. Am dat la oparte câteva frunze și flori care îmi îngreunau înaintarea, am mers vreo 2 minute și "holul" s-a oprit. Am privit uimita spre o casa în copac înconjurată de brazi și în fata lui un râu. Acolo nici nu se cunoștea ca era primăvară. 
M-am apropiat de copacul ce susținea căsuța și era o plăcuța ruginita " Familia Mercer" îmi suna atât de cunoscu! Am urcat scările spre intrare, am bătut de 2 ori la ușa nu a răspuns nimeni. Am intrat sperând sa fie o căsuța părăsita. Am privit încăperea. Avea un pan dublu un frigider, un aragaz si cam tot ce conține o asa normala. Am privit o alta încăpere în forma de pătrat dar cu usa închisa și o alta mai mica am intrat, era o baie?! wow se pare ca cel sau cea care locuiește aici are muult timp liber (deci asta era cu acel tub de afara). Mi-am auzit burta ghiorăind de foame și am deschis frigiderul avea muulte sandwich-uri. Am luat unul, am muscat era bun (sa știți ca am făcut asta doar pentru ca îmi era extrem de foame). Am auzit usa deschizându-se m-am ascuns după frigider înfulecând rapid bucățica de sandwich  rămasa.

Mandy

Am privit cine era, era David (dacă ați ști ce ușurată ma simțeam).
David Marcer, de aici știa numele de pe plăcuța
-Bau, am sărit eu de după frigider
-Wow nu m-a așteptam sa fii aici, spuse el incantat după care l-am îmbrățișat, dar apoi am zărit o fata care intra în casa exact ce terminasem de îmbrățișat.
-Buna, spuse fata făcând o grimasa. era aceeași voce de la telefon și aceeași fata care i-l furase pe Daren, Mandy. afurisita Mandy
-Buna, răspund, tu ești Mandy nu?
-OOO ce draguț David ți-a spus de mine, spune ea apoi sărutându-l după care eu privindu-l o privire glaciara parca spunându-i "ai spus ca nu o placi" în același timp cu gândul din mintea mea știind ca ma aude răspunzându-mi cu un simplu "scuze, tata ma obliga" după care sarutul se termina.
-Eu trebuie sa plec spun grăbită după care Mandy il trântește pe David pe pat. Apoi după ce eu ies ea se ridica.
POD(DIN PERSPECTIVA LUI DAVID)

-Bau, sare Jenny de dupa frigiderul meu.
Stai ce cauta ea aici?!
-Wow nu m-a așteptam sa fii aici, spun eu incantat după care ma îmbrățișeaza, dar apoi se îndepărtează
-Buna, spuse Mandy strâmbându-se. oare chiar nu se poate abține măcar o clipa sa pretindă ca sunt al ei
-Buna, răspunde Jenny surprinsa, tu ești Mandy nu?
-OOO ce draguț David ți-a spus de mine, spune Mandy cat de dulce putea apoi sărutându-ma, a fost cel mai dezgustător sărut pe care l-am avu vreodată, după care Jenny privindu-ma o privire glaciara in timp ce ii aud gândurile, apoi răspunzându-i "scuze, tata ma obliga" după care sărutul chinul se termina.
-Eu trebuie sa plec spune grăbită Jenny, nereușind sa o opresc, după care afurisita de  Mandy ma trântește pe pat doar de ochii lui Jenny.
-CE A FOST ASTA MANDY?! spun supărat în timp ce ea se joaca cu parul. Nu te credeam asa de rea!
-Si ce vroiai sa fac sa ma uit la ea cum stătea acolo lângă tine, EȘTI AL MEU! Si nu iți voi da drumul asa ușor. spuse ea țuguindu-și  buzele apoi ridicându-se și plecând la barca de pe marginea râului.
Off nu o mai suport! Încerc sa o sun pe Jenny dar nu răspunde.
POJ (NORMAL din perspectiva lui Jenny)
Aproape am ajuns la banca când telefonul îmi suna, îl verific, e David. Apas butonul rosu, ce inspirați au fost oamenii când au inventat butonul! De ce am fost asa de proasta sa cred ca totul cu el va fi ok?!
Gata nu se mai poate îmi strâng catrafusele și PLEC! Si nu nu mai din cauza lui ci din cauza a tot ce se intampla!
Sper ca v-a placut! :)